Story of my life e subiectul. E simplu: Pink - Family Portrait. Word by word. Asta e povestea copilariei mele. Mi se pare trist si murdar atunci cand privesc in urma si imi dau seama ca oricat as fi vrut nu as fi putut schimba nimic. “Solutia” am gasit-o la 17 ani, cand m-am tirat din povestea asta lipsita de sens, minte si maturitate. Pana atunci nu am avut de ales decat sa trec prin tot portretul de happy family sub care se ascundea un haos.
Un search pe Google dupa versuri si o descoperi de ce am nevoie de atentie si de afectiune, de ce sunt dependent de astea si de ce sunt niste goluri care se vor umplute de altii, la intamplare, oamenii care imi plac. Ma straduiesc de ceva timp sa controlez nevoile astea si sa le redirectionez. Prietenii mei ar putea sa imi furnizeze (ca la magazin) atentiile/afectiunile astea insa nu imi iese.
Povestea o scriu singur de 3 ani incoace si ultimele luni au devenit o prapastie din care nu mai gasesc scara care ar trebui sa ma ajute sa ma ridic. Nu ma cunosc indeajuns insa imi stiu nevoile si limitele: ma enervez rar, ma straduiesc sa nu fiu impulsiv si imi iese, am nevoie de stabilitate sentimentala in viata mea ca sa imi desfasor cu brio celelalte activitati. Lipsa de “tine” in ultimele 5 luni m-a adus in vartejul in care ma aflu acum.
Incerc sa completez portretul. Stii cum iubesc eu? Andreea Balan - Fara tine nu sunt eu. Stii cum sufar? Britney Spears - Everytime. Putin imi pasa de prejudecatile legate de artistii astia. Piesele astea m-au daramat cu realitati pe care le-am acceptat greu. E greu sa reunosti ca ai nevoie de cineva sa fii fericit cand asta ar trebui sa tina de tine. Fara tine nu sunt eu, nu pot visa, nu pot zbura, nu-mi face bine, m-ascund in mine. Everytime I try to fly, I fall without my wings, I feel so small, I guess I nedd u baby. I see ur face it’s haunting me.
Daca pana acum, atunci cand treceam peste o persoana, peste o relatie (sau un inceput de relatie) imi doream sa trec si sa scap de asta, de data asta e altfel. E prima oara cand e altfel. Nu vreau sa trec peste asta, vreau sa raman aici insa mi-e frica. Sunt speriat si cand timpul si banii o sa imi permita, o sa inlocuiesc iesirile in oras cu vizite la psiholog. Am nevoie de asta, o simt. Am nevoie de tine, o simt.
