Imi place sentimentul de Early Mornin’. Rectific. Pana azi, imi placea sentimentul de early mornin’, dimineata tarzie sub ale carei raze ochii iti sunt iritati si parca levitezi, te simti mai usor. Pe mine ma face mai romantic, mai sensibil, mai profund. Eu sunt toate astea: sunt sensibil, sunt romantic, sunt profund. Nu mereu, nu cu oricine. Insa relatiile ma definesc in felul asta.
Azi nu imi place dimineata tarzie, nici razele ei care ma zgarie, nici aerul rece subtire care imi inteapa narile, nici senzatia de 5 ore in care m-am zvarcolit in tot patul pentru ca nu puteam sa adorm gandindu-ma la Sweete si la ce s-a intamplat aseara.
Ce s-a intamplat aseara? Sa dam drama la o parte si sa zicem ca nu eram multumit ca nu mi se acorda atentie, ca nu sunt bagat in seama, ca nu ma ia de mana, ca nu ma saruta, ca nu ma atinge, ca nu ma priveste, ca nu vede ca am nevoie de “tine”. Cand a inceput sa povesteasca aventurile sexuale cu best-friend, locurile in care a facut sex, cum si unde, cu cine, m-am ridicat si am vrut sa imi chem taxiul.
Mi-ar fi placut sa stie ca trebuia sa ma opreasca, sa nu ma lase la ora aia pe strada, intr-un cartier obscur al Bucurestiului. Nu-mi place sa aud ca oamenii care imi plac sunt orientati spre sexdate-uri pentru ca imi darama sperantele. Ma simt ranit si nu inteleg de ce. Ma raneste sa stiu ca a facut sex in ploaie, pe plaja, in locul dj-ului, in lift, pe bloc. De ce?
Dimineata asta tarzie, azi o urasc. A fost o noapte groaznica iar ziua ma pune pe drumuri. Ma urasc pentru confuziile astea, pentru faptul ca nu prea inteleg cum sa schimb astea. Nu vreau sa ma raneasca, vreau sa mi se para interesanta. E posesivitate? Da, sunt posesiv si destul de gelos.
Nu stiu… astea-s pentru viitor insa nu vreau sa trec mai departe.
