I do

I miss your smell

Scared of lonely

I’m in this fight, and I’m swinging
And my arms are getting tired
I’m trying to beat this emptiness but I’m running out of time
I’m sinking in the sand , And I can’t barely stand
And I’m lost in this dream , I need you to hold me
I’m scared of lonely

I try to be patient, but I’m hurting deep inside
And I can’t keep waiting, I need comfort late at night
And I can’t find my way, won’t you lead me home
Cause I’m lost in this dream, I need you to hold me

I’m scared of lonely
And I’m scared of be the only
Shadow I see along the wall
And I’m scared the only heart beat
I hear beating is my own
And I’m scared of being alone
I can’t seem to breath when I am lost
In this dream, I need you to hold me

I’m scared of lonely
I cry at night, ’cause my baby’s too far, to be by my side
To wipe away these tears of mine, so I hold my pillow tight
To imagine you, I’ll stretch your hand looking for mine
‘Cause I’m lost in this dream , I need you to hold me
I’m scared of lonely

I need your strength when nobody is around
Cause I’m tired of this emptiness
I think I’m drowning
I can’t be lonely
And I’m lost in this dream, I need you to hold me
I’m scared of lonely

And I’m scared of be the only
Shadow I see along the wall
And I’m scared the only heart beat
I hear beating is my own
And I’m scared of being alone
I can’t seem to breath when I am lost
In this dream, I need you to hold me
I’m scared of lonely

Insomniac

Whenever I’m not able to fall asleep I just imagine 2 things:

- I wish I could be somewhere, in the heighest building, in a city, or on a hill, and watch the city, at nights. It’s incredibly peaceful for me to do that. Watch the quiteness, the lights, the dark, the empty streets, the lack of movement.

- I wish we could ride in the car , heading to nowhere (that is… undecided… just driving), listening to music, singing out loud, screaming, u taking my hand and kissing it, then kissing me, then me kissing u, then u kiss me on the forehead, then I kiss u on ur neck, then we hold hands, then we talk, then I tell a story about a certain thing that was funny/interesting or awkward, u tell me a short story from ur past, then I’m starting to feel sleepy and we go to bed, together.

The first wish didn’t come true, yet (I mean… I never stayed for hours sightseeing, it was just for a couple of minutes) but the second one did come true, a few times. I wish I could fall asleep. Since I had my last serious relationship (that is more than one year ago) I’m having huge problems dealing with sleep. I mean huuuge. Whenever I am mad, sad or drawn apart, I can’t sleep. In the last 6 months, last summer, last spring – I had the same problem.

I need to fix that. Soon. Until then, i’m an insomniac.

Here I am, once again, I’m torn into pieces

Now I can’t breathe

No, I can’t sleep

I’m barely hanging on

Here I am, once again,

I’m torn into pieces

Can’t deny it, can’t pretend,

Just thought u were the one

Broken up, deep inside

You made me feel alright for once in my life

Cuz I can’t breathe,

No, I can’t sleep

I’m barely hanging on

Anymooooaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar!

Perfect timing

Asta e un articol pe care l-am scris in iarna (undeva prin ianuarie; l-am gasit in draft pe blogul oficial) si descrie cea mai frumoasa relatie pe care am avut-o vreodata. Nu a fost o relatie serioasa. A fost o relatie de prietenie. “Friends with benefits” – that was the way we used to call the thing we had. Take a read:

As putea sa ma obisnuiesc cu asta?

Stii cand vreau sa zambesc si stiu cand vreau sa imi zambesti, stiu cum vreau sa ma saruti si stii si cand. Stiu ca saruturile se imbina perfect, pornesc si continua intr-o armonie, in valuri. Stii sa ma atingi, stii si unde. Stiu cand ai nevoie de mine si stiu ce sa fac ca sa te simti confortabil in bratele mele. Simti cand sunt suparat, cand vreau sa vorbesc.

Momentan, e perfect timing. Where does this leaves us…………………………..asta doar timpul va decide.

Era genul de relatie care nu implica niciun fel de obligatie, fidelitate sau alte restrictii – cu toate astea fidelitatea a fost un punct lovit Partea cea mai faina era ca nu existau limite, se putea intampla orice. Relatia s-a incheiat de curand. Stii cand simti ca nu o sa mai vezi un om niciodata, pentru ca drumurile voastre nu trebuie sa se mai intersecteze pentru ca v-ati putea face rau unul altuia? Stiu asta.

Ma uit acum la ce am scris in ianuarie si imi place. Imi place ca simteam lucrurile alea. E dragut si e curat. Imi place ca eram indragostit fara sa stiu si fara sa zbier in gura mare. Imi place ca aveam parte de cele mai fierbinti nopti, de momente romantice, de niste atingeri speciale pe care nu le voi mai intalni vreodata. Imi place ca nu mi-am propus sa fiu fidel sau sa incep sa “act controlling, as I usually do” insa am fost mai liber, mai visator, mai anevoias si mai naiv ca niciodata.

Niciodata nu o sa mai dedic cuiva “U and me that equals TROUBLE“, “trust me, for u I’m trouble”. Niciodata nu o sa mai zbier cu cineva pe “Halo”, la 3 dimineata, pe drumuri total aiurea. Niciodata nu o sa imi mai dedice cineva “Amnesia” (si asta e cea mai misto dedicatie pe care am primit-o vreodata – nothing will ever top that). Si acum piesele astea au o amprenta puternica. Si nu pot sa le ascult fara sa ma gandesc la tine.

Ah, pentru tine a fost felicitarea cu scuze de Valentine’s Day La usa

Oh, and someday… u will understand too (yes, i’m still talking to you)

As a friend of mine used to say

Call me beautiful instead of hot, call me dreamy instead of naughty, call me special instead of weird and then we’ll talk.

Interludiu

Ploua destul de tare, s-a lasat ceata iar trenul a pornit mocaneste spre orasul de provincie. Un batran pictor sta pe bancheta alaturata, urmareste atent drumul parcurs de picaturile de apa pe geam. Din cand in cand mai adauga cateva linii schitei la care lucreaza. M simte deja o atmosfera familiara. Iubeste ploaia si toata atmosfera creata in jurul ei. Ii place sa priveasca jocul apei, ii trezeste sentimente ciudate. Toate iubirile pierdute, toate sansele pe care le-a avut in viata, toata imaginatia pe care o poate desprinde din mintea lui – ploaia face toate astea, le aduna, le imbina si le pune la locul lor.

Touch, your 3rd touch

Primul, al doilea si iata ca am avut inspiratie si pentru cel de-al treilea. Sunt curios si eu unde o sa ajunga urmatoarele.

Conducem spre nicaieri pe o sosea care nu se mai termina. Ma uit insistent si iti sorb fiecare gest ca si cum ar fi o petala de trandafir salbatic. Bratele noastre se infasoara ca manunchiuri de sfori, venele se umfla, se rasucesc, se fac mov si parca stau sa iasa afara. Ne atingem pana cand bratele noastre devin unul singur. Imi descoperi degetele cu privirea, imi iei un deget, il bagi in gura, te joci cu el pe buzele calde si transpirate de atata dorinta. Un vant adie usor si simti nevoia sa intru in lumea ta si mai adanc. Bagi degetul in gura, il rotesti in jurul dintilor, il atingi putin cu varful limbii umede si catifelate. Pe moment, inima imi bate si timpul se opreste in loc. Se aude bataia inimii mele, sfarcurile tale intarite, gemand a dorinta sa fie atinse si unse cu bautura zeilor.Zvenele zvacnesc si suntem in contratimp.. Imi musti buza de sus, ma tachinezi, imi atingi cu limba dintii si pe moment explodam: gamete, tipete, urlete, zvacniri, gafaieli, transpiratie, ochi intredeschisi, contopire. Limbile se unesc, se impreuneaza si nu se mai dezlipesc. Mainile tale imi ating corpul cu miscari haotice, disperate sa simta caldura trupului frematand de dor. Imi tragic tricoul si iti vari mana sub el. Imi atingi pieptul, sfarcurile se intaresc pe loc si intr-o secunda mana-ti uda de sudoare a coborat pe umflatura din blugi. Atingi apasat, amesteci si parca ai vrea sa iasa afara cadoul dorit. Iti prind capul in maini, infig mainile in par, esti inclestat in mine, nu poti scapa indifferent cat ai vrea sa te opui. Te dai inapoi pentru ca stii ca o sa ma infig si mai tare si o sa gust din tine asa cum nu am facut-o niciodata. Vise implinite, dorinte vazute realitate, toate stau sa izbucneasca odata cu disparitia hainelor. Tragem de haine, de par, de maini, limbile se infratesc frenetic intr-un joc de nebunie iar sunetele isi aud ecoul in urechile celuilalt. Siroaie de transpiratie se scurg de pe tamplele tale pe pieptul meu si mai jos pe blugii care se uda si vor sa coboare mai jos. Limbile nu se despart si ne rostogolim pe bancheta din spate unde hainele zboara, visele prind aripi si fiecare fantezie este satisfacuta de 2 ori si stoarsa din orgasmul atingerilor. Deschidem ochii larg si ne oprim 2 secunde. Stim ce urmeaza.

File de idei

Iau o ramura si o apropii de fruntea mea. Deschid bratele si ii dau drumul. Trosneste. E un sunet scurt, cu efect in tamplele obosite. Imi intind bratele pe langa corp, le ridic. Imi smulg trunchiul si incep sa ma rotesc. Ma aplec, ma intind, ma las pe spate. Fiecare clapa a pianului trezeste un sunet si porneste o miscare. E un dans al ninsorii, al ploii, al razelor de soare, al firelor de ceata. Picaturile de roua constituie decorul. Nuditate. Miscari ample, continue. Bucurie, concentrare, ingenuozitate. Plutesc. E un vals intr-un ring nemarginit. Florile isi intind petalele la atingerea primelor raze ale diminetii. Picaturile de ploaie se scurg iar petalele se scutura, se descretesc, sunt usurate. Orice incarcatura conventional dispare. Levitezi intr-un dans al umbrelelor. Fire de matase se unduiesc. Mansetele se unduiesc, podeaua nu scartaie pentru ca e atinsa usor. Un mélange sofisticat de crema fina si spuma alunecoasa. Clasic, elegant, nou, neconventional, vintage, fromage. Ma detasez de ochii atintiti pe arcul talpilor mele si dezlantui miscari necontrolate, o revarsare a fricilor, nepasarilor, mizeriilor si a frustrarilor. Toate evadeaza prin maini, prin ochi, prin spatele arcuit, prin urechile de statura mijlocie. Iau acordeonul in brate, il prind de spate iar cu mana stanga conduc valsul vienez. Cel mai suav, cel mai delicat, cel mai visator, cel mai netemator, neintrerupt. Un balerin intins pe o parte, in mijlocul scenei albe, o lebada ce isi scufunda capul in apa care roieste in cercuri la atingerea fulgilor de gheata, urme lasate de un pictor pe sevalet, cristale stralucind la gatul doamnelor respectabile din vitrine. Mesele, facliile, scaunele, dulapurile, vazele – nu exista forme definite, nu exista linii, nu exista franturi. Totul prinde viata si se stinge intr-o clipa. Fiecare vis neimplinit isi gaseste reflexia in ochiul curat. Unduiri nepatrunse si baloane de sapun stravezii. Pustiu, in acelasi instantaneu.

Reloaded – part 2

Asta e al doilea text scris pe 25 noiembrie. L-am postat separat pentru ca mi-am dat seama ca se potriveste si cu situatia de saptamana trecuta.

Singuratatea a fost intotdeauna un cuvant pe care l-am evitat. Mii de ganduri se zbat sa fie bagate in seama, in fiecare secunda. Sentimentele de regret nu isi au locul aici. Fiecare lucru neplacut se desfasoara pentru a face loc unui sentiment nou, mai bun si mai placut decat altul avut vreodata. Invat lucruri noi in fiecare zi. Doua persoane nu iti pot oferi aceleasi seturi de lucruri insa fiecare are ceva mai bun de oferit decat celalalt. Acordurile de chitara singuratica, vioara solitara, pianul parasit si atins printre fire de praf. E greu sa treci peste cineva sau peste ceva atunci cand nu vrei sa faci asta sau cand ai obosit sa faci asta. E greu sa imi spun singur o gramada de sintagme incurajatoare. Prefer sa fug, sa fug departe, sa ocolesc anumite ganduri sau stari. Nu imi place apa tulbure si nici acul albinei ce roieste in jurul meu. Gandurile curg, se revarsa in taste, in minciuni, in ce ai vrea sa fie si nu e.

Reloaded

Mi-am adus aminte de o nuvela la care am inceput sa scriu anul trecut, pe vremea asta. Si inca o mai caut prin documente. Intre timp, am gasit 2 texte scrise pe 25 noiembrie anul trecut. The weird thing is that I was more sober and more straight headed. Am gasit o singura captura cu mine, din 25 noiembrie, iar  aia  e prost editata (vezi mai jos). Take a look (eu inca rad, si sunt la a 3a lectura):

Saptamana care a trecut am avut mult timp liber, am avut timp sa iau din cutia cu ravasuri care ma astepta sub pat toate gandurile zdrentuite care nu isi gaseau linistea. Le-am pus petice sau le-am aruncat la gunoi. Stiu ce am facut cu fiecare idee in parte, unde am aruncat-o, de unde am luat-o, cum am rezolvat-o si ce mi-a trebuit sa o dezleg.

Sunt lucruri care nu merita sa fie rostite insa sunt ganduri care mi-au marcat adolescenta. Nu stiu daca sunt pustiul de 20 de ani care se aprinde foarte repede atunci cand e indragostit sau barbatul de 20 de ani care priveste oamenii in fata si e decis sa o ia de capat de cate ori va fi nevoie pentru a face lucrurile ‘asa cum trebuie’ pentru a iesi bine din jocul asta. Ce am pastrat? Ma entuziasmez la fel de repede, ma aprind si ma sting fara sa bage nimeni de seama, dansul si muzica vor ocupa un loc si mai important in viata mea. Imi place sa cred ca sunt un artist si ma joc cu umbrele atunci cand luminile sunt stinse. Nu mai lupt cu sentimentele pentru a fi fericit. Le voi lasa sa alerge dupa mine, prin ploaia marunta, atunci cand ciorile isi canta nemurirea prin parcuri.

Ce-ai zice sa faci un pas in spate si sa recunosti esecul? Asta mi-a spus constiinta in timp ce zaceam intins gol pe marmura rece din baie. Stii ce am apreciat cel mai mult la mine intotdeauna? Faptul ca nu ii invinovatesc pe altii pentru ce mi se intampla. Toate lucrurile, bune sau rele, mi se intampla datorita deciziilor pe care le iau sau le-am luat candva. Si da, acum recunosc un esec.

Mai am o singura lupta de dus: PEACE! Stiti ca eu inca cred ca in pace, intelegere si armonie? Mda, vad asta in oameni de cand aveam 17 ani. Stiu ca se poate si stiu ca exista un om pe care il voi intalni candva, imi va strange mana si imi va sopti ca am avut dreptate.

Sunt ganduri prea usoare acum. Lupta e prea usoara de data asta. Sunt dispus sa o duc de cate ori e nevoie pana nimeresc persoana, locul si ora potrivita. Nu ma intereseaza banii, stiu ca nu astia m-au facut fericit (inafara de niste toale si cateva excursii). Sunt oamenii pe care ii iubesc, e ploaia, e dansul si zambetul care ma trezeste in fiecare dimineata. As da orice pentru astea.

A fost o saptamana plina. Luna a stralucit mai tare ca oricand iar eu am devenit mai independent ca niciodata. Asa cum m-a potrivit Zully: “Let me have my own way”

25 noiembrie 2008

F E

Everything seems dry. And the end it’s spelled OUT FROM UNDER.

It’s hard to admit it but…

I miss him. I miss him like crazy. And I’m hurt as hell. And I can’t stop blaming myself for what happened. I feel incomplete.

Oceana

Sunt al naibii de frustrat. E too much too soon, insa ma macina o tampenie si singurul lucru care imi vine in minte este sa iau oglinda si sa imi zbier singur ca sunt prost pana imi trece. E o frustrare amestecata cu agitatie, oftica, rusine, iritatie, nervi. Numai energii negative. E ciudat ca o singura confirmare m-ar linisti si m-ar trimite la articolul pe care trebuia sa il termin in seara asta. Weirdo! Sicko!

Ascult asta.

Oh shit

I may be falling in love (that’s what I asked for Christmas but it’s never too late). Nu stiu daca e momentul potrivit sau persoana potrivita, insa stiu ca niste fluturi si-au facut loc undeva si stiu pe cineva care are pentru prima oara senzatia ca ar putea sa iasa ceva bun de-aici. E doar un gand de inceput, insa e nou…